Termenul „erbicid” nu se referă în mod specific la paraquat; ele aparţin unor categorii diferite. Erbicidele sunt un termen general pentru pesticidele folosite pentru a elimina sau inhiba creșterea buruienilor. Mecanismele lor de acțiune cuprind diferite căi tehnice, inclusiv tipuri de contact, sistemice și hormonale, obținând efectul lor de distrugere a buruienilor-prin interferarea cu procesele fiziologice ale plantelor, cum ar fi fotosinteza, diviziunea celulară sau sinteza proteinelor. Paraquat (denumire chimică: 1,1'-dimetil-4,4'{-erbicid cationic bipiridin) este doar o componentă chimică specifică a erbicidelor. A fost odată folosit pe scară largă datorită uciderii rapide prin contact și a naturii neselective (capabil să omoare majoritatea plantelor verzi). Cu toate acestea, din cauza toxicității sale extrem de ridicate pentru oameni (doza orală letală este de aproximativ 5 ml) și a lipsei unui antidot specific, țara mea a interzis vânzarea și utilizarea soluțiilor apoase de paraquat în 2016 și a interzis complet producerea de formulări solubile în paraquat în 2020. În prezent, doar câteva formulări sunt permise pentru utilizare limitată în anumite scenarii.
Din punct de vedere tehnic, erbicidele moderne s-au dezvoltat într-un sistem diversificat de componente. De exemplu, glifosatul ucide buruienile prin absorbție sistemică prin inhibarea sintezei aminoacizilor aromatici în plante; glufosinatul-amoniu provoacă moartea celulelor prin inhibarea glutamin sintazei; și erbicidele de tip hormon-cum ar fi 2,4-D provoacă o creștere anormală prin interferarea cu echilibrul hormonal al plantelor. Aceste componente diferă semnificativ în ceea ce privește toxicitatea, perioada reziduală și culturile aplicabile. Luând glufosinat-amoniu ca exemplu, toxicitatea sa este mult mai mică decât paraquat (DL50 orală acută la șobolani este de aproximativ 2000 mg/kg, în timp ce paraquat este de 150 mg/kg) și este ușor degradat în sol, făcându-l mai sigur pentru culturile ulterioare.
În ceea ce privește scenariile de aplicare, selecția erbicidelor trebuie să ia în considerare în mod cuprinzător factori precum tipul de cultură, speciile de buruieni și condițiile de mediu. De exemplu, pentru combaterea buruienilor pe terenurile ne-arabile, pot fi utilizate formulări care conțin glufosinat. O formulare de 200 g/L poate trata aproximativ 200 de metri pătrați, obținând o eficacitate de control de peste 90% împotriva buruienilor anuale. Pentru combaterea buruienilor pe terenurile agricole, erbicidele selective trebuie alese în funcție de perioada sensibilă de creștere a culturii. De exemplu, în câmpurile de porumb, o combinație de nicosulfuron și atrazină poate controla cu precizie iarba de curte, coada vulpii și alte buruieni ierboase. Standardul industrial (GB/T 31754-2015, „Cerințe tehnice generale pentru erbicide”) prevede clar că erbicidele trebuie să fie etichetate cu informații cheie, cum ar fi ingredientul activ, conținutul, formularea, domeniul de aplicare și intervalul de siguranță. Utilizatorii trebuie să verifice cu strictețe etichetele atunci când cumpără erbicide.
Este deosebit de important de remarcat faptul că dezvoltarea alternativelor la paraquat a devenit un punct cheie în industrie. De exemplu, diquat dichlorvos cu toxicitate scăzută, prin structura moleculară optimizată, menține proprietățile de ucidere rapidă prin contact în timp ce reduce toxicitatea orală acută la 500 mg/kg (șobolan) și reduce semnificativ iritarea ochilor și a pielii. În plus, erbicidele biologice, cum ar fi bifosfonatul (un compus natural derivat din Streptomyces) au perspective largi de aplicare în agricultura ecologică datorită respectării mediului.
